|
Femeile de la tara isi realizeau singure sau cu
ajutorul unor persoane mai iscusite din sat covoarele
sau stergarele asa cum si le doreau. Ele participau
efectiv la realizarea integrala a acestora.
Fiecare femeie cunostea tehnica si tipurile de
tesatura specifice locului. Modelele sunt transmise
din generatie in generatie si perfectionate continuu.
Modelele nu au fost realizate dupa un desen scris ci a
fost fructul colaborarii mai multor creatoare.
La tesaturile oltenesti cu fire de lana folosim lana
oilor din localitate sau localitatile invecinate. Lana
provine de la oile din rasa turcana, cu fir lung,
rezistent si aspru. |
 |
|
Dupa ce a fost tunsa, lana trece prin mai multe operatiuni
de prelucrare traditionala inainte de a fi folosita la
tesutul covoarelor si carpetelor:
| Sortarea
Spalarea
Uscarea
Scarmanatul
Pieptanatul sau daracitul
Torsul
Raschiatul firelor si facutul sculurilor
Vopsitul
Depanatul sculurilor |
|
|
| Pentru a incepe tesutul propriu-zis, sunt necesare doua
operatii premergatoare: urzitul si navaditul. |
 |
Prin urzit, firele de pe mosoare sunt asezate pe o
lungime stabilita, care va fi lungimea tesaturii,
iar numarul firelor va da latimea viitoarei tesaturi.
Navaditul reprezinta stabilirea numarului de ite si
ordinea in care acestea sunt ridicate sau coborate,
el este similar cu ceea ce astazi am numi un program care
conduce la obtinerea unui anume tip de tesatura. Practic,
prin navadire se intelege trecerea firelor de urzeala prin ite. |
 |
|
Tehnica de tesut cu care lucram este cea a alesului
printre fire sau alesului in chilim. Ea se realizeaza
prin introducerea ghemului de lana colorata printre firele
urzelii direct cu mana.
Tesatura se bate cu furculita
in razboiul pe verticala sau cu spata in razboiul pe
orizontala. Anumite elemente ale modelelor se realizeaza
si prin tehnica alesului in relief, firele colorate
sunt trecute de mai multe ori printre firele de urzeala. |
 |
Dupa ce s-a terminat tesutul, se taie firele de urzeala
si se trece la finisarea tesaturii. La finisare se leaga
nodurile firelor de urzeala, se curata tesatura de impuritatile
ascunse ale lanii si se calca tesatura. In Oltenia, velinta,
scoarta si chilimul sunt executate atat in razboiul orizontal
cat si cel vertical. Scoarta , ca piesa autentic populara din
Oltenia, se compune din doua foi si este tesuta in doua sau
patru ite, cu spata si aleasa printre fire. In repertoriul
ornamental al scoartelor oltenesti apar adesea pasari, animale si
diferite personaje. Contributia creatoarelor populare la
interpretarea lor intr-o maniera originala este majora.
Pasarile de pe scoartele din Oltenia sunt legate de
fauna specifica locala: pupaza, cucul, gainusa, rata,
gasca si curcanul. Pasarea este mai frecventa in
ornamentatia scoartelor din judetul Dolj si apare in contextul
compozitiei centrale sau in decorul chenarului. |
 |
|
Motivul papusilor este intalnita in doua forme: una,
foarte stilizata si alta in care forma si costumul
sunt perfect conturate. Motivul papusii apare mai rar
in scoarta olteneasca ca motiv singular sau in compozitii
dezvoltate. Cel mai frecvent papusile sunt tesute pe
chenare sau in cele patru colturi ale campului central. |
 |
 |
|
| Ca o caracteristica a tesaturilor din sudul Olteniei,
apare frecvent in combinatie culoarea rosie cu cea albastra
si alba, dar si culoarea verde in combinatie cu galbenul. |
 |
Domeniul in care tesatoarele din Oltenia au demonstrate talent
si imaginatie creatoare , ridicate la cel mai inalt nivel estetic,
este acela al chilimelor. Inflorirea mestesugului chilimelor se
produce in secolele XVII si XVIII. Daca tesutul velintelor si
scoartelor a fost un mestesug casnic, tesutul chilinelor s-a
dezvoltat in atelierele de pe langa curtile domnesti si boieresti,
unde se realizau piese de dimensiuni neobijnuite pentru casele taranesti. 
Asemenea ateliere s-au dezvoltat si pe langa manastirea
Hurezu iar intre 1859-1867 in marginea Craiovei, constituind
centre insemnate pentru tesutul scoartelor si a chilimelor. |
|
|
De aici mestesugul s-a raspandit si in patura instarita a satelor care
au preluat unele motive adaptandu-le de aceasta data conditiilor casei
taranesti. Chilimurile pot fi considerate o creatie originala, cu un
decor preponderant vegetal si zoomorf, avand unele motive de import
impletite organic cu cele de traditie autohtona.
Ornamentatia se desfasoara pe de o parte de-a lungul chenarelor prin
repetarea succesiva a acelorasi ornamente in cadrul fiecarui chenar,
iar pe de alta parte pe verticala, de jos in sus in sensul de realizare
a tesaturii in gherghef. Compozitia libera , populata cu o multime de
animale sau personaje pline de haz se caracterizeaza printr-o redare dinamica.
Spre deosebire de scoarta , chilimul este confectionat dintr-o foaie lata,
lucrat in tehnica chilim, care permite realizarea unor motive bine conturate. |
